Sergiu Vonvea: Ce e dragostea?

Câți filosofi au murit cu întrebarea asta pe buze? Câte nopți nedormite au încercat să-i găsească un raspuns? Câte inimi frânte au încetat să mai creadă în ea? Prea multe.

Atât de mulți scriitori au înflorit dragostea. Au divinizat-o. Când nu e nimic altceva decât o serie de reacții chimice emanate de creier in anumite momente din viața, ușor comparabila cu orgasmul. Trist, nu? E trist faptul ca dragostea e o minciuna elaborata cu scopul de a da vieții un sens.

Recunosc, sunt cinic, dar am oare dreptate? Oare am dreptate in legătura cu dragostea? Ce e dragostea daca nu un pretext pentr-un roman? Cândva, cineva mi-a arătat că e ceva mai mult. Simt că a trecut o viață de atunci. Dar dacă m-a mințit? Dacă nu e nimic altceva decât un vis frumos al oamenilor sensibili?

Sunt arogant pentru că am abordat un subiect atât de sensibil cum e dragostea. Știi, dorința de a scrie e o dorință arogantă, iar aroganța înseamnă moarte într-o lume în care falsele bune intenții și prefăcătoria de a fi altruist sunt stâlpul societății. Într-o lume in care gânditul e pedepsit, iar simțitul e văzut ca pe un act horific. Suntem mulți sensibili, dar suntem forțați să ne ascundem sensibilitatea, această trăsătură frumoasă a noastră, deoarece ne e teamă să suferim. Așa că le spun oamenilor că-mi beau cafeaua neagră, la fel ca inima mea. Deși mi s-a spus de prea multe ori că nu am inimă. Adevărul e că prefer să nu am inimă. Mi-aș dori să pot supraviețui fără ea, pentru că atunci totul ar deveni al dracu de ușor. Dar cum nu pot trăi fără ea, o ascund. O ascund departe de văzul lumii, și o eliberez doar noaptea. Atunci când sunt singur. Atunci când scriu și compun. Pentru că atunci, doar atunci, nimeni nu mă mai poate răni.

Te-ai schimbat în feluri pe care nu le pot explica. Și tot ce mi-au rămas sunt amprente pline de amintiri cu tine. Asta i-ai spune. LuiEi, sau chiar Dragostei. Simți că te-a părăsit. Abandonat. Trădat. Simți că s-a urcat într-un tren fără destinație, iar tu oricât ai căutat, nu ai găsit biletul de adio. Dar adevărul e că te așteaptă la următorul colț, sub forma unei noi perechi de ochi. Sub forma unui nou zâmbet. Iar atunci, în momentul ăla, vei înțelege de ce a plecat. Și vei zâmbi din nou, la fel cum zâmbesc eu acum, scriindu-ți asta. Și poate, doar poate, vei afla Ce e dragostea.

Reclame

4 gânduri despre „Sergiu Vonvea: Ce e dragostea?

  1. Ideea de a realiza ca „dragostea” nu e decât „o serie de reacții chimice….” , reprezintă o realitate, deși sunt convinsa că părerea mea nu va fi pe placul multora. Interesant articol, mulțumim ! 😊

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s