Sergiu Vonvea: Riscă sau Regretă

Timiditatea e cancerul dragostei. Timiditatea e boala care distruge potențialul la dragoste, la fericire, poate chiar la trăire. Dar nu te descuraja. Eram și eu ca tine cândva. Ce dracu, pe cine mint? Încă sunt.

Știu cum e să fii la un eveniment important, să-ți cauți scaunul și să o vezi. Înaltă, elegantă, plină de clasă și șarm. O citești din primele trei secunde, în timp ce te privește și-ți zâmbește, iar în acele trei secunde te vezi vorbind cu ea, cucerind-o cu șarmul tău nemaiîntâtlnit, și sărutând-o în fața casei ei. Ea invitându-te sus pentru un ceai, apoi ceaiul se lungește până dimineața. Îți spune că se grăbește la muncă, dar ar vrea să ieșiți din nou. După câteva zile ieșiți, iar beți ceai. De data asta ai mai mult curaj și anxietatea nu-și mai face simțită prezența. Așa că beți mai multe căni, pentru că te simți în stare. Un ceai cum n-ai mai întâlnit. Apoi ieșiți din ce mai des, ajungeți la concluzia că dacă vă întreabă cineva, le spuneți că aveți pe cineva. Îi faci cunoștință cu prietenii tăi. Îți face cunoștiință cu prietenii ei. Apoi cu părinții. Începeți să mergeți la evenimente importante împreună, prezentându-vă ca un cuplu. Apoi vă mutați împreună. Într-o seară realizezi că o iubești mai mult decât pe tine și pui întrebarea. Îți spune da. Aveți o nuntă exact așa cum își dorește ea. Aveți doi copii frumoși, o fetiță și un băiat. Amândoi moștenindu-i frumusețea ei. Apoi îmbătrâniți, copiii pleacă la facultate și iar sunteți doar voi doi. Iar flacăra voastră rămâne aprinsă. Apoi ea se îmbolnăvește, și îi spui că o iubești printre lacrimi în timp ce ea respiră pentru ultima oară. Te simți singur. Fericit că ai cunoscut-o. Ba nu, binecuvântat că ai cunoscut-o. Pentru că ea a fost motivul care ți-a redat credința în Dumnezeu. Îi vizitezi mormântul din timp în timp, și-ți pregătești locul alături de ea. Și când vine momentul să-ți dai ultima suflare, o faci zâmbind știind că ea te așteaptă.

Apoi te trezești. Realizezi că încă ești la acel eveniment important, iar tu o privești zâmbind și ea te privește zâmbind. Ești pe cale să spui ceva, deschizi gura, dar nimic nu iese. Aproape ai spus ceva, și dacă ai fi făcut-o, poate toată viața ta s-ar fi schimbat. Dar n-ai făcut-o. Așa că aștepți prea mult și dispare în mulțime. Iar tu te așezi pe scaun dezamăgit de tine și gândești. Gândești mai mult decât ar trebui, și știi asta. Tot restul serii te vei gândi la ea, și ani mai târziu îți vei aminti de ea, cu un gust amar în gură. Îți vei aminti de femeia care ar fi putut face un ateu să se roage. Și vei rămâne cu gustul amar al regretului mult timp.

Deci presupun că știi ce ai de făcut. Știi ce trebuie să faci ca ceea ce am scris aici să nu se întâmple. Și am încredere în tine că ai s-o faci. Pentru că dacă o femeie nu merită să-ți iei inima în dinți și să riști, nimic nu merită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s