Sergiu Vonvea: Îndrăgostește-te de o străină

– Te îndrăgostești des?

– Da, des. De o priveliște, de o carte, de un câine, de o pisică, de numere, de prieteni, de străini, de nimicul absolut. 

Să te îndrăgostești de un străin total e unul din cele mai sincere sentimente pe care le poți trăi. Pentru că o trăiești fără să primești nimic în schimb. Nu aștepți nimic de la acea străină, înafară de acea dorință a ta să rămână exact la fel, în acel loc, cu același zâmbet care te-a făcut să te îndrăgostești. Știi, dragostea e unul dintre cele mai egoiste sentimente. Și înainte să-mi spui ce vrei să-mi facă toți sfinții și să mă informezi ce a mai făcut mama în ultima vreme, ascultă-mă (bine, citește-mă, dar dacă mă vei întâlni cândva undeva, simte-te liber să mă asculți). E unul din cele mai egoiste sentimente deoarece speri. Speri că vei primi aceeași iubire înapoi. Speri că sentimentele tale nu vor muri de singurătate. Speri împotriva speranței că dragostea e doar un pretext pentr-un roman, cum spunea unul dintre singurii artiști din România (Chirilă).

O fată mi-a spus cândva, într-o vreme când totul era mai ușor și încă nu-mi creștea barba (după reperul ăsta ai putea crede că mi-a zis acum câteva zile), într-o vreme în care încă puteam râde și plânge, că îi era teamă de dragoste. Iar eu tot ce am putut gândi a fost un citat ce-l citisem și mi-a rămas întipărit în minte până în ziua de azi. Să-ți fie teamă de dragoste e să-ți fie teamă să trăiești, iar celor care le e teamă să trăiască sunt deja morți. Nu știu ce face în ziua de azi, nu știu dacă a învățat să iubească, dacă a aflat că iubirea e unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți simți, fie ea împărtășită sau nu. Dacă cumva citești asta, sper că nu-ți mai e teamă de dragoste. Sper că te scufunzi în ea. Pentru că eu unul asta fac, și asta voi face mereu.

Cineva mi-a zis recent: Știi, tu le iubești pe toate. Le iubești pe toate și pe niciuna. Și în acel moment am realizat că are dreptate. O iubesc pe fiecare în parte, pentru ceva specific ei. Cum am scris în articolul Văzut doar de Ea, am iubit o blondă, dar nu în totalitate. Nici măcar nu-i știam numele, vârsta, adresa, CNP-ul, numărul la papuci, etc. Am iubit-o pentru felul în care m-a privit o dată, două amărâte de secunde. Pe alta o iubesc pentru felul în care-mi face cafeaua. O iubesc pentru felul în care-mi pune scrumiera pe masă. O iubesc pentru felul în care îmi zâmbește din politețe deși sunt aproape sigur că mă urăște. O iubesc pentru vocea ei. O iubesc pentru felul în care accentuează norii în picturile ei.

Cred că mă îndrăgostesc puțin de orice femeie care-mi arată sufletul ei, fie doar printr-un amărât de zâmbet aruncat înspre amărâtul de mine în momentul în care-și ridică cafeaua la buzele ei roșii, fie pentru o privire în momentul în care-și duce țigara încă neaprinsă la buzele ei de mai știu eu ce culori. Sau cine știe, poate doar am eu ceva cu buzele.

Dar chiar cred că mă îndrăgostesc puțin de orice femeie care-mi arată sufletul ei. Pentru că lumea asta e așa de ascunsă și speriată. Așa de defensivă și temătoare. Iar eu apreciez naturalețea prea mult ca să nu le iubesc pentru asta.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s