Sergiu Vonvea O scurtă poveste de dragoste

Și deasupra muzicii liniștite și a râsetelor oamenilor și a fumului ce-l învăluia, provocat de propria-i țigară și de cele care îl înconjurau, a văzut-o. A văzut o femeie în negru. Ca pana corbului îi era părul, iar buzele-i aveau culoarea vieții. Obrazul și pieptul de soare erau sărutați, iar el a invidiat soarele. Acesta-i era trupul, dar ochii au fost ce-i care i-au tăiat răsuflarea. În acel moment, muzica și oamenii și timpul s-au oprit, pentru ca i-a văzut. Albaștri erau. Prin fumul creat de clasicul Marlboro și de arogantele Sobranie, i-a văzut. Nimeni din jur n-a observat când s-a înecat în ei. Și dincolo de prăpastia din acea cameră, acel albastru și-acei ochi l-au devorat și distrus și nu l-au văzut niciodată. Și nu-l vor vedea niciodată, de asta n-avea îndoială. Iar atunci a înțeles ce poeții se străduiau să descrie de atâtea sute de ani. Toate acele suflete pierdute, pierdute cum el s-a pierdut acum, i-au devenit frați. A privit o dragoste pe care n-o va cunoaște niciodată. Și atât de repede a căzut în prăpastia nenorocită ce-i dragostea, încât nimeni n-a observat. Nimeni n-a auzit zăngănitul inimii sale frânte. Și în acea liniște profundă, viața i s-a spulberat. Și nimeni nu a observat.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s