Sergiu Vonvea: Ochii nu mint niciodată

Iubitul e atât de scurt,
Și mult prea lung e uitatul.
Am întrebat-o „cine ai fost,
Înainte să fi avut inima frântă?”
A tăcut, și m-a privit.
Dar ochii nu sunt tăcuți niciodată.
Și era așa de curajoasă și de tăcută,
Încât am uitat că suferă.
Și-a zâmbit, o dar ce zâmbet avea.
Trist și timid și-nflăcărat era.
Dar ochii nu mint niciodată.

Și-a ei privire m-a pătruns,
Și-a plesnit ceva în mine.
Mi-am șoptit „Curaj, inimă dragă.”
Și am zâmbit pericolului din ochii ei.
Am privit-o și-am văzut un înger de marmură.
Așa că l-am sculptat până l-am eliberat.

Și mi-am dorit să mor înainte de a iubi o altă femeie,
Dar am iubit și n-am murit.
Iar atunci când închid ochii, încă-i văd chipul frumos.
Gura-i era poetă în timp ce zâmbetu-i era poezie.
Și nu pot să dorm pentru c-o văd, așa că scriu.
M-a rugat s-o uit, dar niciodată n-am știut cum.
Cum aș putea să-i uit părul sărutat de soare,
Sau ochii înecați în mare.
Cum aș putea să-i uit zâmbetul trist,
Sau privirea ce nu-i era tăcută niciodată.

Și-am privit-o așa cum oamenii privesc stelele căzătoare.
Și mi-am șoptit o dorință.
Fie ca oamenii să-i vadă galaxia dinăuntrul ochilor ei,
Și nu doar frumusețea.
Eu îi mulțumesc, și mereu o voi face.
Ea mi-a făcut cadou arta poeziei.
Și m-a învățat că ochii nu mint niciodată.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s