Sergiu Vonvea: Convorbiri cu conștiința (2)

Adevărul e rareori pur și niciodată simplu. – Oscar Wilde

De ce? O întrebare ce te apasă, ce mă apasă, ce ne strivește. Ca o piatră. O piatră aruncată de forța divină ce se ascunde ca o umbră în cavitatea noastră craniană, conștiința. Alerg și fug și merg. Mă târăsc. Și tot n-ajung la un răspuns. Un răspuns care la rândul lui ar cere o altă întrebare. Și răspunzând la toate aceste întrebări, încerc să ajung la întrebarea finală. La piatra de temelie a conștiinței noastre. Iar aceasta e de negăsit. Poate ăsta e scopul nostru. Să ne învârtim în jurul unor întrebări fără răspuns, precum își urmărește un câine coada.

Sunt oare un artist? Sau doar un șarlatan? Un nenorocit care se ascunde în spatele imaginii de artist ca să-și scuze antisocialismul și cinismul în care se îngroapă tot mai adânc, cu fiecare an care trece. Oare mă acopăr cu pelerina de artist în viața socială, pentru a-mi oferi un sentiment roial? Pentru un moment să mă simt ca și cum aș avea sânge albastru? Să mă simt special? Să fiu urât și invidiat și dorit.

Sunt oare cu adevărat un artist? Sau tot ce sunt e un cinic care se asunde sub această mască socială, parcă perfect creată pentru scopul lui? Oare acele gânduri “artistice” sunt cu adevărat ale mele? Sunt naturale? Sau sunt crescute artificial de aditivii mei intelectuali, oferindu-mi produsul dorit pentru masele de necunoscători? Dar problema se ridică atunci când până și artiștii adevărați mă cred. Mă includ în grupurile lor sociale. Îmi cer opinii. Oare măcar atunci sunt cu adevărat artist? Sau sunt doar un intrus. Un intrus care are un singur scop: Să afle cum simte și iubește și trăiește un artist. Dar dacă reușesc să aflu asta, oare asta nu înseamnă că am devenit la rândul meu un artist? De fapt, o întrebare și mai bună ar fi: Ce înseamnă să fii cu adevărat un artist? Iar asta e o întrebare al cărei răspuns nu cred că există.

Arta nu poate fi definită, așadar nici un artist nu poate fi definit. Deci am să rămân cu această întrebare nerăspunsă până la sfârșitul zilelor mele, si poate atunci, doar atunci, voi afla.

În continuare am să vă las cu citatele pe care eu le simt cele mai apropiate de adevăr. Pe care le simt că rezonează cu mine.

Fiecare artist își înmoaie pensula în sufletul lui, și-și pictează propria natură în tablourile sale. – Henry Ward Beecher

Nu e nimic special când vine vorba de scris. Tot ce trebuie să faci e să te așezi la o mașină de scris, și să sângerezi. – Ernest Hemingway

 

Anunțuri

Un gând despre „Sergiu Vonvea: Convorbiri cu conștiința (2)

  1. Sunt oare un artist? Sau doar un șarlatan?

    E o intrebare retorica. Si ma gandesc, oare daca un sarlatan poate exprima lucruri ce emotioneaza sau inspira alti oameni, asta nu il transforma( vrei nu, nu vrei) intr-un artist?

    Imi place blogul tau, nu intru des pe wordpress, insa atunci cand o fac primul lucru e sa arunc un ochi pe ce ai mai postat. Si asta e mare lucru!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s