Sergiu Vonvea: Era ea

M-am trezit înecat într-un păr șaten și gâdilat de șuvițe blonde. Am deschis ochii și o pereche de ochi ciocolatii îmi zâmbeau, iar eu le-am zâmbit înapoi. Era frumoasă.

Am tras-o mai aproape și i-am șoptit neața, în timp ce-n aer încă simțeam parfumul ei. Zâmbeam. Avea tenul fin ca o ploaie de vară. Mi-a răspuns cu o jumătate de gură, și m-a pupat pe obraz. Era somnoroasă.

Am continuat să o privesc câteva banale secunde și am sărutat-o. Buzele ei ispite-mi erau. Iar apoi i-am sărutat umărul dezgolit. A chicotit și s-a ascuns sub plapumă. Era gâdiloasă.

M-am ridicat din pat și m-am îndreptat spre-a mea cămașă rezemată de-un spătar de scaun. Am luat-o și mi-am făcut drum spre bucătărie. Spre-a mea țigară și cafea. Și m-am gândit. La ea și la mine și la cafea. La ziua ce mă aștepta, precum și la seara care-mi zâmbea din urmă. Și meditând în acea bucătărie din acea garsonieră, îndreptat spre priveliștea pe care mi-o oferea acel geam de la etajul petru, m-a lovit o-ntrebare pe care nu credeam c-am să mi-o mai pun vreodată. Așa că am zâmbit, realizând că tocmai îmi devenise ceva. Era muză.

Și-am auzit o voce caldă în timp ce inspirația îmi zâmbea lângă ușă. Era ea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s