Sergiu Vonvea: Vals

Inima-mi dansează un vals cu al tău zâmbet,
Și râsu-ți cristalin îmi gâdilă auzul,
Iartă-mi ochii, că prea târziu te-au zărit,
Și iartă soarele, iartă apusul.

Negru era, și ca o cascadă-ți curgea pe umeri,
Și iartă-mi mâinile, că-n el prea puțin s-au rătăcit.
Dar verzi erau, sclipeau când le-am zâmbit,
Și nimeni nu a auzit când inima mi s-a oprit.

Culoarea vieții-ți aveau buzele,
Ușor pătate de-un demi-sec vin,
Și iartă corbul vișiniu din al tău piept,
Ce parcă plânge, încet și lin.

Cu a ta demi-seacă poftă încerci să uiți,
Sentimente și gânduri și ale mele buze.
Un ultim vals iartă-mă că-ți cer,
Cu al tău zâmbet inima-mi vrea să danseze.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s