Regele a murit! – Un elogiu adus Regelui Mihai

A zâmbit și a plecat, izgonit în lume,
Și-un roșu rece ne-a cuprins, construind ruini,
Iar ca popor noi am uitat, în timp, mărețe nume.
Și pe-un tron însângerat, stă coroana lui de spini.

Ce-i onoarea și mândria, noțiuni de mult uitate,
Demnitatea și furia, nobile într-un regat sfârșit,
Trist e omul făr’ de nume, cu mâinile legate,
De-un respect inexistent și-un pumnal stropit.

Unde-i sabia cea de veghe, ce distruge și unește,
Ce împarte și ajută, ce inspiră-n noi dreptate?
Îngropată-n mâna ruptă a unui regat sfârșit,
Ce se vrea a fi cunună peste-un rege adormit.

Nu e rege, nu-i regină, și-o s-apună al țării astru,
Iar nebunii au fugit, ascunși într-un palat de lege,
Dar la poalele unui sfârșit, ninge peste-un sânge albastru.
Și pionii plâng, ciobiți, peste-un trup de rege.

Iar coroana-nsângerată, veghează peste tron, o lume.
Și pe-un coridor tăcut, fuge-un cavaler grăbit,
C-o sabie-n mână, pe buză-i tremură un nume.
Intră-n sală și declară :”Regele a murit!”

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s